Acasa!

Dupa o noapte scurta si agitata (am ajuns in Deva dupa miezul noptii) parintii mei s-au trezit foarte devreme. La vremea respectiva nu am inteles de ce tata a plecat de-acasa, dar mai tarziu am aflat ca oamenii mari muncesc. Din fericire eu nu-s mare :)
In noaptea aceea am decis!- niciodata, dar niciodata! n-o sa mai dorm intr-un coltisor pe hol indiferent cat de confortabila ar fi salteluta. Un buldog francez care se respecta nu admite asa ceva.

Am inceput sa-mi pun in aplicare planul si, de fiecare data cand mama statea mai mult de cateva secunde intr-un loc, ma asezam pe picioarele ei. Iti spun, parintii astia trebuiesc educati de timpuriu. Trebuie sa inteleaga ca suntem niste sensibili, ca avem nevoie de dragoste si protectie, iar asta inseamna ca NU putem dormi pe holuri.

Altfel, ziua a fost relaxanta. Am dormit in brate ( mi-am luat revansa!), am mancat si am baut ca un porcusor :)

Si asa a inceput ,,La vie en rose'' :)

My trip home

Calatoresc de cand ma stiu si asta cred ca ma indreptateste sa spun ca m-am nascut cu aceasta pasiune, desi sunt sanse ca tocmai primul voiaj de anvergura sa fie cel care mi-a deschis apetitul pentru descoperirea de noi teritorii. Chiar si asa, tot de cand ma stiu calatoresc.
Cand nu implinisem inca 3 luni, am pornit din Iasi catre Cluj Napoca, sa-mi intalnesc parintii. Frig de crapau pietrele si zapada pe masura. Drumul a fost lung si anevoios, am ajuns cu o intarzaiere de cateva ore si extrem de obosit.
Dupa bisous la tata si pupici la mama de bun venit mi-am gasit un culcus caldut in poala mamei si, lasand in urma stresul intalnirii, am adormit...oricum era deja intuneric si nu puteam sa ma bucur pe deplin de urmatoarea etapa a calatoriei  de la Cluj la Deva.

Nu stiu cat timp a trecut dar la un moment dat, am simtit ca masina incetineste...m-am ridicat sa vad ce se intampla si mi-am dat seama ca trebuie sa fi ajuns. Fara sa stau mult pe ganduri..........pisulica in poala la mama. Stai! nu ma intelege gresit. Nu am facut asta pentru ca n-am mai reusit sa rezist doua minutele, ci ca ea sa inteleaga ca acela este locul meu de-acum incolo :)

Si-am ajuns acasa...